28 februarie - Ziua Protecției Civile

Posted in Aniversări

La 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aprobă "Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene" având ca scop "să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor". Prin prevederile sale detaşează net apărarea pasivă de apărarea activă. Acest moment este considerat data de naştere a protecţiei civile.zi prciv 4

Cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înfiinţează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive - un fel de stat major în înţelesul actual, care funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei.

În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă. Se instituie centre de instrucţie de apărare pasivă la ministerele Aerului şi Marinei, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Educaţiei Naţionale, Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Căilor Ferate precum şi la fiecare judeţ, municipiu şi oraş.

Protecţia populaţiei şi a valorilor materiale determină, în timpul războiului, necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni:

  • prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea atacului aerian inamic;
  • camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor;
  • limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate;
  • înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora;
  • stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea şi înlăturarea marilor dărâmături;
  • repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor.

sigla civil defenceTot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele facultăţilor şi şcolilor de orice fel, instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, societăţilor şi asociaţiilor.

La 18 februarie 1943 se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului prin Instrucţiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică şi misiunile apărării pasive, luând fiinţă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul de a pregăti, îndruma, controla şi conduce toate operaţiile de apărare pasivă, precum şi de a instrui personalul de încadrare şi populaţia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanţelor publice şi tuturor dispoziţiilor şi ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului.

Tot în 1943, ia fiinţă, Corpul Special de Intervenţie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea lor, stingerea şi limitarea marilor incendii şi înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii şi bombardamente, construcţia de baracamente şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi, evacuaţi şi materiale.

În iarna anului 1951 se înfiinţează Centrul de Instrucţie al armei, care avea menirea de a pregăti şi perfecţiona cadrele şi personalul civil pentru diferite funcţii şi specialităţi în protecţia civilă.

Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană, prin adoptarea "Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene", şi ia fiinţă Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene în cadrul Ministerului de Interne, care era organizat în state majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, ca unităţi administrative, în raioane şi oraşe mari. Șapte ani mai târziu, unităţile şi formaţiunile de apărare locală antiaeriană trec din subordinea Ministerului de Interne în cea a Ministerului Apărării Naţionale.

Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata şi, în cadrul acesteia, apărarea locală antiaeriană.

În 1978 apărarea locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în apărare civilă, atribuţiile acesteia fiind diversificate. în perioada următoare, acesteia i se asigură un nou cadru normativ, alte structuri organizatorice şi misiuni adecvate.zi prciv 2

În anii '80 activitatea apărării civile a fost orientată spre pregătirea întregii populaţii pentru diferite situaţii de risc. S-au alcătuit planuri de protecţie şi intervenţie în situaţii complexe şi s-au desfăşurat numeroase exerciţii de apărare civilă.

Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidentă şi mai clară, totuşi, abia după anul 1990, acestea devin dominante.

În decembrie 1989 un nou cadru de dezvoltare a fost creat. România era pe calea democraţiei. Condiţii noi, propice perfecţionării Apărării Civile, au fost create. Astfel, România a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990 Protocoalele aditionale I si II la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate.

În 04.09.1992, apare Hotarârea Guvernului României nr.531 privind realizarea unor masuri de aparare civilă. În Legea apărării naționale nr.45 din 01.07.1994 este introdusă în mod oficial expresia “protecția civilă”.

La 25 septembrie 1996, deplin racordată la cele mai noi structuri Europene, a fost promulgata Legea protecției civile nr.106, ce a consfințit și schimbarea titulaturii .

În 13.03.2000 apare Ordonanța Guvernului României nr.14 privind înființarea formațiunilor de protecție civilă pentru intervenție de urgență în caz de dezastre care a fost aprobata prin Decretul nr. 583 din 2001.

zi prciv 5Prin Ordonanța de Urgență nr.179 din 26 octombrie 2000, Comandamentul Protecției Civile cu structurile subordonate, trece din subordinea Ministerului Apărării Naționale în subordinea Ministerului de Interne.

În 30.08.2001, apare Ordonanța Guvernului României nr. 88 privind înființarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobata prin Legea nr. 363 și modificată ulterior cu Ordonanța de Urgență nr.25 din 21.04.2004.

În 15.04.2004, apare Ordonanța de Urgență nr.21 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență.

În 09.09.2004, apare Hotarârea Guvernului României nr.1492 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste.

În 08.10.2004, apare Legea nr.481 privind protecția civilă unde sunt stipulate urmatoarele: ”Protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legi, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor materiale și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate”. Atribuțiile protecției civile sunt următoarele:

  • identificarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice pe teritoriul României;
  • culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea și analizarea datelor și informațiilor referitoare la protecția civilă;zi prciv 3
  • informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce îi revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;
  • organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgență și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în domeniu;
  • înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației în situațiile de urgență;
  • protecția populației, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;
  • asigurarea condițiilor minime de supraviețuire a populației în situații de urgență sau conflict armat;
  • organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor situațiilor de urgență civilă și pentru reabilitarea utilităților publice afectate;
  • limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor și a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;
  • asanarea și neutralizarea teritoriului de muniția ramasă neexplodata din timpul coflictelor militare;
  • participarea la misiuni internaționale specifice;
  • constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale specifice în situații de urgență sau de conflict armat.

În decembrie 2004 ca urmare a reorganizării Comandamentului Protecției Civile și a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari se înființează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin fuziunea celor două structuri, în cadrul Ministerul de Interne.

 

nu tremur la cutremur

           

logo Ziua IP

            localizare 112 banner             

widget anticoruptie


banner ghid anticoruptie

 
  fiipregatit2     bn informare preventiva     banner ASPR IGSU